Arheologii moderni au descoperit în mai multe rânduri, în mormintele egiptene, recipiente ce conţineau miere veche de câteva mii de ani, care îşi păstrase proprietăţile. Se pare că în spatele acestei proprietăţi a mierii stau trei elemente chimice, aflate într-o armonie complexă, care împiedică degradarea ei şi facilitează păstrarea unui termen de valabilitate foarte extins. Primul element este zahărul din miere, un element chimic higroscopic. Aceasta înseamnă că mierea conţine foarte puţină apă în starea naturală, ceea ce face ca bacteriile şi microorganismele să nu poată supravieţui, explică Amina Harris, director executiv la Centrul pentru Miere şi Polenizare, de la Universitatea California. Al doilea element este ph-ul acid al mierii, de obicei între 3 şi 4,5. Din cauza acidităţii ridicate, orice microorganism care ajunge în miere este distrus. Aceste două elemente nu sunt însă suficiente, deoarece mai există alimente care le conţin, precum melasa. Al treilea element este glucozoxidaza, o enzimă ce se găseşte în stomacul albinelor. Aceasta se descompune în două produse, acid gluconic şi peroxid de hidrogen. Cel din urmă este ultimul element care reuşeşte să ţină departe orice microorganism care ar putea să strice calitatea mierii şi să o determine să-şi păstreze proprietăţile peste ani.
Din aceste motive, mierea a fost folosită timp de secole în medicină. Din cauza densităţii sale şi a elementelor componente, mierea este folosită în special în cazul rănilor.
Tel: 068 555 883
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu